luni, 11 ianuarie 2010

,, Icoana din sufletul Teodorei,,


,,O FETITA DULCE ,CARE LASA IN FIECARE ZI UN MESAJ MAMICII EI,,

Chipul bland al mamei imi apare zambitor. Ea mi-a daruit viata, m-a alintat la sanu-i si m-a invatat a vorbi. Intotdeauna avea un cuvant de incurajare pentru mine, chiar si atunci cand era foarte dezamagita. Dupa o vorba buna si o mangaiere din partea ei, toata supararea disparea. Iubirea ei era nepretuita, era un tablou de pus in rama. As vrea sa o desenez in floarea gingasa a florilor albastre. Alaturi de mama, bolta vietii mele e linistita, senina, fara nori. Ea este o floare sfanta care imi este invatator, ingrijitor, dar mai presus de toate prietena. Este ca o carte de povesti care imi spune ce este bine si ce este rau, ce este frumos si ce este urat, ce este drept si ce este nedrept, ce este cinstit si ce este necinstit, cum sa fiu om in lume si cum sa inteleg trecerea prin lume.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu