. *** ICOANA DIN CASA****Nici o casa fara icoane*****: Cinstirea si ingrijirea icoanrlor

Într-o zi, casa unui credincios fu călcată de hoţi, dar, ciudat: hoţul nu luă nimic. Toată casa fusese răsturnată pe dos. Hoţul ar fi putut lua bani şi alte obiecte, dar cu toate acestea, nu luase nimic. Şi doar ar fi putut lucra în voie, întrucât nu era nimeni acasă.

Credinciosul îşi zise: "M-a păzit Dumnezeu” şi şi-a căutat de treabă.

După o bucată de vreme însă, el primi o scrisoare de la un străin, care zicea aşa: "Eu sunt acela care am vrut să jefuiesc casa dumitale. Am căutat peste tot, am spart sertarele şi am răvăşit toată casa. Eram gata să iau cu mine lucruri şi bani, când am dat cu ochii de icoană. Atunci, s-a petrecut ceva cu mine. Mi-am adus aminte cum în copilărie mă ducea mama la icoană şi mă punea să mă închin. Şi n-am mai putut să fur. Am fugit ruşinat şi de atunci regret necontenit. Te rog şi pe domnia ta să mă ierţi.”

Credinciosul a zis nevestei sale:

- Vezi ce putere au amintirile religioase din copilărie şi ce tainică tărie poartă cu ele icoanele?!

Şi amândoi au mulţumit lui Dumnezeu pentru toate.

Cum sărutăm icoanele?

Cu evlavie. Ne închinăm făcându-ne cruce, spunem o scurtă rugăciune de laudă şi cerere, apoi ne punem buzele pe marginea icoanei sau pe picioarele Sfântului (niciodată pe faţa lui!) şi ne mai facem o cruce. Pentru cei mai râvnitori există rugăciuni speciale pentru venerarea icoanelor. Astfel la icoana Mântuitorului se spune: “Prea curatului Tău chip ne închinăm, Bunule, cerând iertare greşalelor noastre, Hristoase Dumnezeule, că ai binevoit să Te sui cu trupul pe cruce de bună voie, ca să scapi din robia vrăjmaşului pe cei ce i-ai zidit. Pentru aceasta cu mulţumită strigăm Ţie: Toate le-ai umplut de bucurie, Mântuitorul nostru, Cel ce ai venit să mântuieşti lumea. Amin”. Iar la icoana Maicii Domnului se spune: “Născătoare de Dumnezeu, ceea ce eşti izvorul milei, învredniceşte-ne şi pe noi milostivirii. Caută spre poporul cel păcătos. Arată-ţi puterea ta ca totdeauna. Căci nădăjduind întru tine îţi strigăm, cum ţi-a strigat oarecând Gavriil, mai marele voevod al celor fără de trupuri: bucură-te!” Părinţii ne învaţă ca şi la intrarea în biserică să spunem o rugăciune, inspirată din Psalmul 122: “Veselitu-m-am de cei ce mi-au zis mie: în casa Domnului voi merge. Iar eu întru mulţimea îndurărilor Tale, Doamne, voi intra în casa Ta; închina-mă-voi în biserica Ta cea sfântă; Doamne, povăţuieşte-mă cu dreptatea Ta, pentru vrăjmaşii mei îndreptează înaintea Ta calea mea, ca fără alunecare să preaslăvesc o Dumnezeire, pe Tatăl, pe Fiul şi pe Duhul Sfânt, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.”

luni, 28 iunie 2010

Cinstirea si ingrijirea icoanrlor

0 comentarii:

Trimiteţi un comentariu

Blog Archive